De ce faci bot?

Acum cateva luni am fost la un event caritabil; lume pestrita, clase diferite, gandiri diferite, multi anonimi. Ca si personajul povestirii de azi, asa ca, draga, daca te recunosti, te rog nu-ti fa numele public…. ar fi pacat pentru inocenta pe care ti-o cultivi in paralel cu prostia pe care o afisezi constant, atunci cand te retragi din public facand bot; si pentru ca toti cei angajati in firma ta (da, e adevarat, doamna din poveste e patroana de SA si head officer in cateva alte SRL/SA)  sa se simta in cacat, te-ai gandit sa iti pui si sotul/partenerul cu care traiesti de aproape 10 ani in situatii jenante. A ‘nspea mie oara spun angajatii vostrii; si probabil au dreptate.

Deci, seara de noiembrie, afara e inca vreme tomnateca, numai bine pentru un late charity ball. Ma duc in speranta ca poate reusesc sa intru in atmosfera, si poate prin prisma invitatiilor voi reusi sa uit putin de efectele crizei care incepe sa se arate in IT-ul romanesc; bineinteles, nu am de gand sa fac decat o donatie de cateva sute de euro, atat cat imi permite buzunarul si bugetul, considerand ca e o cauza nobila care merita atentia, si daca ar fi posibil si cei 2% de la sfarsitul anului contabil. In fine, povestea e cu totul in alta parte.

La jumatatea eventului apare si matroana, alaturi de jumatatea semnificativa. Fiind un event “high society” ma asteptam sa fie o tinuta cat de cat la moda si  macar una din creatoarele locale sa-i fi furnizat gazdei rochia. Dar nu, no such luck. Fiind unul din putinii prieteni din facultate ai sotului gazdei pe tipa cunoscand-o de 4 ani, m-am intretinut, normal, cu el. Florin sa-i spunem, iar ei, Ileana, precum Cosanseaza. Asaa. Deci, Florin, stiindu-l un tip care se imbraca super ok la eventurile la care am fost – nunti, chefuri, botezuri si cateva eventuri – il intreb, vazand acum cat de sters e imbracat, ce s-a intamplat cu sacoul si pantalonii la dunga, sau care e povestea culorilor estompate ale camasii si costumului, raspuns care evident deja il anticipam: nevasta.

Mingle, jingle inca jumatate de ora si ajung de vorba cu Ileana; bineinteles, ei ii place sa se laude cu performantele si dragostea ei pentru Florin, asa ca discutia s-a axat in jurul subiectului “oare ar fi timpul sa fac un copil, sa-l cresc, etc”. Un dans si 20 de minute mai tarziu s-a incheiat seara pentru Florin. Ileana, fara motiv, a facut bot de la o chestie minora; angajatii de la firma ei, cativa fiind la primul eveniment alaturi de boss lady, nu stiau cum sa faca fata situatiei; sa-i vorbeasca, sa o inveseleasca, sa o lase in coltul in care s-a retras, etc. Si in curand, toata sala a fost cu ochii pe Ileana si botul ei de gazda. Bineinteles, reprosuri rostite catre Florin, subintelesuri fara nici un sens (pentru noi, cine stie, oricum, chestii de copil(a) prost crescut(a)) ; angajatii lor, galben. Invitatii masca, bine ca presa disparuse; dar si seara se incheiase, gazda disparand trantind usa cu bot cu tot. Florin, in mijlocul salii, neintelegand nici macar unul din cele 52 de motive invocate de Ileana, nu stia ce sa mai spuna.

Bineinteles, botul facut de ea nu a fost de la nimic rational, logic, material sau chiar spiritual; dar a fost de ajuns sa strice o seara intreaga. In plus, nimeni nu i-a comentat gazdei in fata ca rochia nu i se potrivea deloc cu pantofii, cu proportia sanilor, lipsa colierului din jurul gatului sau lungimea prea mica a cerceilor. Sau lipsa bratarilor si existenta unui ceas total neasortat cu rochia. Sau lipsa unei posete micute, dreptunghiulare, care sa se asorteze culorii si materialului rochiei. Nimic in ziua eventului, everybody should be happy.

O saptamana mai tarziu, unul din angajatii lui Florin (si el manager) posteaza pe picasa si flickr pozele facute la event, cu cerinta sa comentam tinuta invitatiilor, seara,  cu precizare criticile binevenite, o sa invatam data viitoare, fiti sinceri, samd. Bineinteles, mi-am primit pe pozele cu mine o gramada de critici de la is prea gras, la alearga, running man, urs, vreo cativa m-au facut si gay, dar na, asta e viata, nu poti sa cenzurezi opinia unora despre tine, ci doar sa il faci sa iti vorbeasca pe la spate, ceea ce nu-mi place. Si pentru ca nu-mi place sa mi se spuna ceva in fata si sa aud altceva in spate, prefer ca daca cineva are ceva sa-mi spuna sa o faca fara ocolisuri, variatiuni pe tema sau aluzii inocente la prima ascultare.

Asadar, imi dau si eu cu parerea despre tinute, atmosfera samd; feedback la jumatatea lunii ianuarie!
Oamenii nervosi, nevoie mare, la cateva comentarii care zic eu nu reflecta nici macar 10% din realitate, dar care sunt destul de dure – gen lipsa de catering si ospatari, no entertainment at all, rochii si tinute nasoale adoptate de cateva femeile sub 30 de ani prezente, etc. Adica cum poti sa te imbraci ca si cand ai avea 50 de ani si tu sa ai 25? Sau cum poti sa porti o rochie facuta sa stea bine pe femei de peste 1.78m cu sani size C+ (Pamela Anderson)  si tu sa ai 1.55m si sani precum Calista Flockhard? si toata vestimentatia sa fie complet aiurea aleasa. Cum poti ca si gazda sa nu faci prezentari intre invitatii pe care tu ii cunosti, sa intretii atmosfera, etc, etc ? Cum poti sa ucizi un eveniment intr-o ora de cand a inceput? Cum poti sa astepti de la invitati sa liciteze pentru un tablou de 1.000 ron peste 10.000 ron si nici macar sa nu oferi muzica live? Sa vorbesti fara microfon pentru 100 de oameni  si sa aduci un tort pe care sa-l tai ca si cand ai fi la nunta sau botez ? si apoi, pentru a pune dulceata pe tort, te gandesti sa faci bot (din ala de care fac copiii de 6-9 ani de se supara, iau mingea de fotbal si pleaca la mama). Si asta in public, unde esti in spot light …….totul, bineinteles …… cu dragoste … lol (nota: comentariile mele la poze au fost mult mai pertinente decat cele exprimate aici).

Intrebarea sau nelamurirea mea ar fi: ma invart in 3-4 grupuri, fiecare distincte si fiecare avand un anumit grad de “sensibilitate”;

1. Grupul de prieteni cu care am crescut, care a devenit inchis si sortit sa moara, deoarece nu mai interactioneaza, nu exista elemente noi, doar barfe, discutii de spate si banuieli; o camasa Armani inseamna motiv de a fi luat peste picior iar o pereche de Gucci sunt motiv sa fii increzut pentru ca vorba aia, se gasesc in bazar la 30-45 ron replica. Bineinteles, toti au cate un parfum Davidoff, CK, Fahrenheit, Laroche, Armani, D&G. Si toti si-au pierdut cheful de clubbin’, pubbing si going out. somewhere out.

2. Grupul de colegi: faculta, liceu, drinking buddies din tinerete. Having fun is always important si ei stiu asta. Daca as fi insurat si m-ar cauta nevasta probabil cativa ar putea spune ca am dormit la ei noaptea trecuta si sunt la dus acum, de-aia nu pot vorbi la telefon. Majoritatea discutiilor in grup sunt femei, bautura, fotbal, politica, cu proportia de 60% femei, 30% fotbal.

3. Business medium: angajati, intalnirile de afaceri si eventurile la care particip. Soldate cu party-uri si drinking nights.

4. Casino&Entertainment. Deschis oricarui ban, dar plin de serpentine. Si obstacole.

In care grup ar trebui sa fiu daca in primul opinia sincera e minciuna, in a doua minciuna uneori acopera realitatea, in al treilea imaginea creaza opinia si in al patrulea opinia nu conteaza atat de mult precum imaginea afisata ?

Sursa imagine: http://celebritysexydress.blogspot.com/2008/07/sexy-plus-size-red-wedding-dress.html

Tags: bot, caritabil, event, proasta, Social