Si uite asa, Piturca a reusit sa pacaleasca de 1 aprilie o intreaga tara …

Ma intrebam zilele trecute unde putem ajunge, ca si popor, ca si valori sociale si culturale; chiar si inainte de revolutie am fost ca prastie la indicii acestia, iar faptul ca romanii, in Romania, incearca prin mita, inselatorie, nepotism, coruptie si alte mijloace asemanatoare obtinerea de diferite “foloase” materiale, spirituale (vezi Becali vs. biserica) sau financiare.

Am ajuns ca la olimpiadele de vara sa tinem cu echipele de canotaj, sa ne bucuram de orice medalie luata de Elisabeta Lipa. Nu conteaza ca caiac, kanoe, canotaj sunt sporturi de margine, daca am avea campion mondial sau concurenti pentru echipa de table am sta in fata televizorului probabil, injurand de fiecare data cand nu intra un 5/5 sau 6/6 la zaruri; sportul national, oina, e demult uitat, nu se mai practica nici prin scoli, iar sportul popular, fotbalul – de ieri e si el in cosul de gunoi.

Fotbalul creaza de 40 de ani pasiuni. Da nastere la sentimente dar si la manifestatii populare. Simpatii si antipatii sunt peste tot in lumea balonului, iar vanzarile de tricouri, logo-uri si materiale promotionale cunosc zilele astea, chiar si in recesiunea prin care trecem cifre record. Real Madrid nu mai este echipa lui Del Bosque, piticul aproape chel care antrena legende precum Figo, Ronaldo, Casillias, Raul, Hiero (cu toate gafele lui), Zidane sau Beckham. Nu mai exista clubul suprem, care sa fie contestatarul de fiecare an al Champions League. De cativa ani, conducatorii de la FRF repeta intr-una ca nu mai exista echipe mici, dar uita sa mentioneze vreo vorba despre profesionismul jucatorilor pe care ii aduc sa reprezinte asociatia familiala denumita de ceva timp Romania.

La echipa de fotbal se vine pentru party. Pentru a pleca rupt in gura de beat dimineata din cluburile pline de pitzipoance. La nationala se vine pentru a pleca spre aventuri de-o noapte cu Laura Andresan. La nationala se vine pentru a-ti cauta o noua echipa. Si nu in cele din urma la nationala se vine la sugestia impresarilor prieteni. Nationala romaniei nu tine cont ca nu joci la echipa de club, sau ca esti prietenul turelor de teren date pe tusa in minutul 85 al fiecarui meci; daca nu ai chef sa vii, poti sa spui ca ai reumatism si ramai la Milano, n-are rost sa faci 2 ore cu avionul pana la Bucuresti, poate prinzi o raceala – trimiti scurt un bilet de la medic cu invoire, si asta e – ca in clasa a treia primara.

La nationala se vine pentru a dormi. Cel putin la cea a romaniei. Sau cel putin asa da impresia Tamas, Rat, Cocis, Codrea, Nicolita, Marica, Bucur. La nationala se vine pentru ca esti prieten cu Pitzi, cu nevasta lui sau cu cineva apropiat; se vine pentru ca la nasu’ ii place de tine, nu conteaza ca nu faci nimic la lokomotiv moscova ca rezerva permanenta, sau ca daca nu ai fi antrenat de un bunic “superb de prost” pentru ca simte romaneste ai fi demult pe lista de transferari a echipei ucrainiene.

L-am vazut pe Hagi dupa meciul de la Constanta. Ii venea sa planga, isi inghitea cuvintele si disimula totul printr-un zambet nefiresc; sunt sigur ca ajuns acasa, a plans. In schimb, Cocis spunea pe interviuri un sec “asta e” iar Radoi punea totul pe meciul viitor cu “sa ne fie rusine daca pierdem in austria”. Cred ca vorbea de acelasi Hagi, ca pentru Piturca e doar o infrangere intr-un meci care a “fost la discretia echipei noastre”.

Trebuie sa spun ca ma simt vinovat! Imi e rusine, da …

Imi e rusine ca incep sa simt din ce in ce mai putin romaneste. Ca incepe sa-mi pese mai mult daca Obama nu va fi asasinat decat daca basescu sau antonescu vor iesi printredinti.

Nota: Voiam ca in ultimele minute Maximilian Nicu sa renunte la nationala, Sa-i spuna la Piturca “du-te ma de aici, acum ma bagi? Nu intru, ma duc sa joc pentru nemti”. Din pacate, alaturi de Tanase de la FC Arges, nu pot sa spun nimic rau de el. Doar sa-mi para rau, si sa spun pacat. Pacat ca sunteti romani, orice alta natie v-ar fi dat o sansa. Pacat.

Tags: cacat, Fotbal, nasu, piturca, RUSINE