“Pentru multi, procreerea si bunastarea materiala inseamna idealul mostenirii lasate generatiilor urmatoare”

Acum aproape 10 – 12  ani am avut o prietena care reprezenta tot cea ce uram eu la femeile din societatea romaneasca: lasitatea si neputina. Tipa, pe atunci de 18-19 ani, tocmai ramasese gravida, cu prietenul ei – care ulterior avea sa devina si sot, dar care ii dadea cate o bataie la fiecare 2-3 saptamani; desigur, ei, MARIEI, ii aducea probabil aminte de tatal ungur, care o crescuse cu o mana de fier si conform zicalei “bataia e rupta  din rai”, asa ca ii aplica cel putin o palma sau o brutaliza macar odata pe luna. Just for fun or for drinking pleasure.

Au trecut lunile si Maria a nascut un mic bebe, dar inainte s-a casatorit cu Ion, prietenul ei, batausul. Desi o batuse chiar si-n luna a 7-a, Maria credea ca daca nu a luat bataie in lunile 8 si 9 de sarcina, probabil Ion, de indata ce va naste, se va schimba cand va vedea micul rod al iubirii lor. Si s-a schimbat pentru 3 luni de zile.

Cei doi parinti proaspat casatoriti s-au mutat intr-un apartament cu doua camere la vreo cateva sute de metri de cel al parintilor Mariei. Ion nu o mai batea, dar laptele praf si scutecele mancau aproape tot bugetul, si asa redus al tinerei familii. Si pe masura ce crestea copilul, si in Ion crestea dorinta de a arata ca el este barbatul in familie; la inceput, cu cateva palme peste obrazul Mariei. Apoi, croseele de dreapta, care o faceau pe tanara mamica sa poarte ochelari de soare in mijloc de noiembrie, atunci cand iesea sa-si plimbe in carucios bebe.

Dragostea s-a preschimbat in altceva, dar Maria, regretandu-l pe Ion, cel din lunile 8-9 de sarcina s-a gandit sa-i mai daruiasca un copil, si de ce nu, sa mai dea o sansa iubirii care o crezuse infiripata la 18 ani; dar, vorba romaneasca adevar graieste – lupul isi schimba parul, dar naravul ba.

9 luni mai tarziu, Maria a nascut inca o copil. Nu mai stiu ce era, baietel sau fetita, insa era atat de frumos si inocent, incat pe noi, cei care eram in grupul celor doi, ne-a facut sa uitam pentru moment de privirea Mariei din spatele ochelarilor de soare: o privire trista, lunga si impersonala.

Apartamentul in care stateau Ion si Maria s-a transformat in curand in garsoniera, iar dupa vre-un an Maria s-a mutat inapoi la parinti. Apoi din nou la Ion, si 2-3 ani mai tarziu, ne privea din nou, din spatele ochelarilor mari fumurii, tinandu-si cei  2 copii de mana. Gurile rele spuneau ca era din nou gravida si se impacase cu Ion.

Si acum mai am impresia ca ochelarii de soare erau prea mari pentru fata ei. N-am mai vazut-o de aproape 6-7 ani, dar de fiecare daca cand aud numele ei, tresar. Si ma astept sa o vad o fata fericita, zambind

Tags: bataie, life story, viata de cosmar