via http://paulierco.ro/2008/09/romnia.html

“I just love Romanians. For the way they are”

Va mai amintiti de Raducioiu, tipul care dupa 3 luni petrecute in Italia nu mai stia sa vorbeasca romana invatata in 23 de ani. Ei bine, zilele astea se pare ca am parte de o gramada de prieteni, cunostiinte si amici intorsi de la munca din tarile vestice: Italia, Spania, Franta sau Germania. Majoritatea lucreaza pe dincolo in domenii in care cetatenii respectivei tari nu prea se inghesuie, datorita fie rusinii, fie efortului fizic cerut de job-ul respectiv: maturatori, constructori, salahori, diferite profesii care implica munca fizica.

2-3 ani de Italia te poate schimba definitiv? In trecut raspundeam in prima clipa NU, dar azi raspund DA. Majoritatea celor intorsi de dincolo au cateva trasaturi prin care nu poti sa nu recunosti neamul prost de roman care e:

1. Sunt manelisti convinsi - Adrian copilu minune, salamuri si florini si alti copii de aur sunt idolii lor. Ei, cei ce canta despre bani, femei, avere, faima, viata de mafiot cu bani si fugarit de toata lumea dar caruia nu-i e frica sa stea in piata centrala si sa spuna gloantelor sa vina. Si bineinteles, femei, femei, femei, gacici sucarite si o gramada de altele.

2. Sunt poligloti – de cele mai multe ori ii aud pe romanii din Italia (dezavantajul de a locui in Timisoara), atunci cand vorbesc la telefon cu interlocutori romani, incearca sa-si dea accentul de italian si puncteaza conversatia cu franturi de italiana, spune la un ton putin mai ridicat decat restul tonalitatii conversatiei, care oricum este auzita pe o raza de 75m in jurul persoanei: “Certo, Siccuramente, Vaffanculo, Bene, Si, Mio amico”. Vaffanculo este cuvantul predominant si atunci cand este rostit, este spus raspicat, aproape de nivelul de tipat.

3. Gelul si femeile – Camasa si blugii sunt imbracamintea standard, oriunde ies, fie ca este club, fie ca este terasa. Este oricand dispus sa dea de baut prietenilor atata timp cat este bere sau suc – sticla de whiskey sau vodca este prea scumpa chiar daca o gaseste la terasa respectiva la 100 ron. In plus, fiecare femeie care se alatura grupului format de sau in jurul “strainezului” este invitata politicos sa se aseze langa el, in ciuda faptului evident ca nu mai e loc langa, neaparat acolo, cu cat este mai frumoasa cu atat insistenta este mai mare; bineinteles, apare generozitatea unui cocktail care costa maxim 15-20 RON, comandat cu tonalitatea cu care ar comanda sampanie. Si, cum sunt 2-3 femei in grup, incep povestile eroice – ca a stat langa X personalitate, ca a fost la nu’sh ce event cand a fost la nu’sh ce masa VIP platita de firma la care lucreaza, firma care totdeauna e lider pe domeniu sau “cea mai tare” din Italia/Spania – daca vrea, seful firmei ajunge la cafea cu Papa si la ceaiul de la ora 5 cu Elisabeta a II-a. Intotdeauna, fara tagada. “Sa vezi ca am stat la 10-12 metri de Juan Carlos, regele Spaniei – era chiar in fata mea, la meci la Real!” sau “la meci la AC Milan, erau 100.000 de oameni pe stadionul lor (stadion cu 85000 de locuri), si Berlusconi era la 6 metri de mine. Superom, il stiu foarte bine, eram acolo cu el in zona VIP” e propozitia care introduce minunatiile din zona VIP a unui stadion – caviar, sampanie, dar romanul nostru a baut bere, ne spune, fara a mentiona ca sampania era pe bani pentru el – de la 99 euro in sus. Si bineinteles, meciul era AC Milan-Siena, Real Madrid – Albacete sau o echipa de low-level, care nu aduce lume pe stadion si ticketul a fost cedat romanului de cineva din firma pentru ca era neinteresant. Ca in rest, el, desi este fan convins al echipei X nu prea merge la meciuri – fara motiv anume.

4. Femeile, pizdele – ai cunostiinte o gramada de fete, esti prietenul meu! Definitiv! Clubbing! Party! Anything! Vii cu mine, platesc eu tot – mare, munte, whatever, lux, jacuzzi, etc cu doar 400 ron, rezolva sefu’ stai linistit. Tu adu pizdele sa le futem. Nu-ti trebuie nici un leu, vorbim cu fetele si merem la mare/munte. Futem de rupem la ele si party non-stop in Bamboo, Twice, whatever. Partea mea nasoala e ca daca nu vin fetele – adio mare pe gratis, adio best friend si alte chestii.”Eee, stii, nu prea as avea chef sa mergem. Pai, uite, nu vin nici fetele, plm!”. Si uite asa, intr-o luna, “strainezul” tre sa se intoarca la maturat drumurile Barcelonei sau zidit garduri prin Padova. In rest, mustar, paine si salam, noi sa o ducem bine.

5. Masinile – aproape toti cocalarii intorsi de dincolo au masini. Nu sunt de lux, nici nu sunt cine stie ce – VW Passat din 01, BMW-uri de prin 99-03, eventual un A4 de prin 01-04, masini intre 4-7.000 euro pe piata din Vest – eventual tunate putin sau cu un vinyl pe ele. Descinderea pe terasa si restaurant se face cu ochelarii de soare pe ochi sau cap, si asezarea pe terasa este neaparat precedata de punerea la vedere a cheilor de la masina, recent scoase din buzunar. Alaturi de ele, un telefon smecher (150-200 euro, Nokia, no touchscreen ca e prea scump pe dincolo – Omnia, HTC – no way), rareori vezi un iPhone, prima generatie. Cuvintele auto, masina, bani si similare aduc imediat in conversatie afacerea pierduta de strainez care putea sa ia ultimul Q7, SLR 650+, z6 etc – dar nesansa a fost impotriva afacerii, dar in urmatoarele 2-3 luni va cumpara o masina puternica. Probabil se cere atunci cand pun asfaltul sa vii la lucru cu Q7-le.

6. Clubbing - strainezul e fanul oricarui gen de muzica, dar ii place sa asculte  in special house in discoteci si prin cluburile pe care le frecventeaza. Stie sa danseze pe muzica house, hip-hop, electro exact ca la manele. Vrei sa-l dai peste cap, atunci cand a iesit cu 2 femei (producatoare) in club? nimic mai simplu, apropie-te de una, danseaza cu ea si fa-o sa rada – nu uita sa-ti plimbi degetele prin parul ei sau sa-i desenezi C-uri imaginare pe fata; strainezul in 5 minute va reactiona, propunandu-le fetelor sa schimbe atmosfera (bounce) – plecand intr-un club de manele. Ce face strainezul nostru atunci cand din clubul de manele, fetele respective sunt luate si readuse in clubbul din care au plecat ? – “giocco di mano”, simplu.

7. Povestile - stim cu toti ca dupa ce treci granita de la Cenad se schimba aerul. Te simti occidental, oricand de roman ai fi nu poti ramane indiferent la zambetul si amabilitatea vanzatorilor, controlorilor de pe autostrada sau doar la prioritatea pe care o primesti atunci cand iesi de la alimentare din benzinarie; dar, romanul nostru poate sa-ti povesteasca ore intregi despre cat de minunata e Scala sau Basilica, desi nu le-a vazut decat odata in trecere; iar in povestile lui, uita complet sa mentioneze ca lucreaza – sirul narativ curgand in directia in care el, maturatorul sau zidarul,  n-ar face decat sa mance mango ziua intreaga, sa colinde supermarket-urile si muzeele din orasele vestice, dar nu prea stie ce e cu “masa tacerii” sau pe unde ar fi. Sau cine ar fi sculptat-o.

Niciodata, cand in grup este cel putin o fata, nu-l vei auzi pe romanul nostru spunand ca nu el este seful la firma la care lucreaza. De fapt, firma toata se bazeaza pe el si pe performanta lui.

8. Banii. Strainezul nostru “sparge banii intr-o veselie” cand vine in vacanta in tara, vara de obicei. “Ce faci coae? Hai sa bem, sa ne distram! Eu platesc, nu-ti fa griji!” Si mai minunat e cand vine chelnerita cu o nota de 28 de ron, si romanul nostru scoate din buzunar numai bancnote de 1, 5 si 10 ron. Sau in cluburi, unde el face cinste fetelor cu pahare de suc si cocktail-uri ieftine – si bineinteles, cu bere celui care a adus fetele.

Banii de spart pe vara petrecuta in Romania sunt undeva la 2-2.500 euro /30 de zile.
Cam atat cat lasa un fiu de interlop sau negustor bucurestean intr-o noapte in Casa Di David!

Tags: cocalari, romani, Romania