Motto: In ultimele 10 zile am avut cateva experiente si interactiuni care sunt ireal de reale, chiar si pentru Romania.

De cateva luni tot primesc pe adresele de email diferite mesaje cerand ajutor, mai ales in bani. Partea cu ajutorul o mai inteleg, dar de ce, fiind romani, trebuie sa cerem sau sa cersim fara sa oferim nimic? De exemplu :

1. “Buna ziua, acum cateva luni am fost dat afara de la locul de munca, in prezent abia mai am bani sa imi iau o paine. Puteti sa ma ajutati cu orice suma de bani, traiesc de azi pe maine, nu stiu ce o sa ma fac”
sau
2. “am ramas fara loc de munca de 2 luni si sunt foarte necajita,nu am bani la ora actuala si sunt foarte disperata,sunt [..] am  XX ani va multumesc”
sau
3. “apelez la dvs ca ultima solutie, sunt disperat am nevoie de bani pentru a supravietui” (nici vorba sa fie handicapata persoana sau alt impediment pentru a munci)

De ce e nevoie de mila altora in locul unui job platit decent? Pana acum n-am gasit in emailurile primite pe nimeni spunand ceva de genul “uite, sunt sarac lipit, n-am paine sa mananc, dar pot sa fac asta, asta si asta – ce spui, poti sa ma ajuti?” Nuuu, toti au nevoie de ajutor, am ajuns o natie de asistati social, cersetori si hoti, de pupincuristi si tradatori pentru o paine si putina Coca-Cola la pet. De ce nu putem tine capul drept, de ce nu putem sa lucram pentru a iesi din rahatul in care, poate involuntar, n-am bagat? Nu asa au facut si ceilalti la care ne uitam cu jind azi, atunci cand au dat de fundul sacului ?

Bonus: o discutie purtata acum o saptamana, cu o persoana pe care prefer sa o pastrez anonima, sau … sa-i spunem Persoana 1:
“- uite,”  imi spune ” vreau sa-mi iau telefonul ala, dar costa 1.100 de lei si n-am decat 600. Iti dau banii inapoi cum pot la salariul asta si celalalt, in 2-3 luni, ce spui poti sa ma ajuti cu 500 de lei sa-l cumpar ?” (Persoana 1)
“- zi-mi si mie la ce iti mai trebuie un telefon, ca ai 3, dintre care unul are si touchscreen iar tu ai salariul de 1.500 lei pe luna – nu nici platesti chirie si alte alea !”
“- da, dar asta are [slim, fast, camera foto mai buna] si [touchscreen, mms, 3G si videocalling], si vreau si eu un telefon calumea; plm mai am si credite de platit, samd, mai raman cu 500 de lei din aia 1500?!” (Persoana 1)

WTF ?

Nu poti sa iei copilului tau un hamburger la McDonalds, dar ai nevoie de supertelefoane, desi ai deja 3 si nu vorbesti mai mult de o cartela de 4-5 euro pe luna! Si nu, nu-mi iau al doilea job fata de cel de la stat, nici nu am chef sa muncesc mai mult, dar nu vad nici un motiv pentru care nu as avea ultimele haine de la Zara sau ultimul parfum Fahrenheit. Bineinteles ca cei de la Kenvelo mi se par niste hoti si la fiecare vizita intr-o locatie a lor compar preturile cu cele practicate la talcioc sau second-hand, dar aproape niciodata nu cumpar din locurile respective, mai ieftine. O ard pe mess cu p*zde, le scot la o plimbare prin centru dar nu uit sa trec pe langa locatii in care nu-mi permit sa cumpar o farfurie de supa mentionand cat de scumpe  sunt, cat de sarac sunt eu si ca n-am bani nici sa ma p*s la buda din centru sau pur si simplu le cer de fiecare data bani de mancare, haine, telefoane, etc dar la prima ocazie nu pot sa nu le fac curve, sa le trag vreo doua peste “bot” sau sa le injur de proaste ce sunt, uneori fara un motiv real.

Welcome to Romania! E locuita de un neam semet si mandru, urmasi de-ai lui Stefan cel Mare, Decebal, Traian si Mihai Viteazu!

Si un PS mic: de obicei, cei care cer ajutorul prin email gasesc si un numar de telefon atasat adresei la care ma suna, si culmea, desi sunt in alte retele telefonice decat mine, au bani sa vorbeasca si o ora la telefon implorand, jelind situatia in care au ajuns si cerand un “ajutor banesc” ….

Mesajele de mai sus au venit prin formularul de contact aflat pe site-ul unei persoane juridice cu capital privat.

Tags: ajutor, lene de munca, mila