Optimismul societatii americane zilele acestea este exuberant. Este contagios, dar doar la nivel spiritual; sa vezi un om cu parul alb ca stie sa piarda atat de frumos, si apoi sa-si indemne sustinatorii sa fie 100% alaturi de fostul adversar si noul presedinte, sa vezi ca noul presedinte in loc sa-l mazgaleasca pe contracandidat asa cum se va intampla pe malurile murdare dambovitene, ii multumeste si-l invita in conducere alaturi de el – chiar daca simbolic. sa vezi masele de oameni plangand de bucurie si speranta intr-un maine mai bun, mai bland si mai prietenos iti vine sa strigi de ciuda ca nu ai sange american; iar cand privesti in romania, parca vezi imaginea in oglinda a ceea ce se intampla dincolo.

Acolo cateva cuvinte simple au devenit generatoare de energie pozitiva; Yes, We Can! Ei isi promit lor ca pot, noi ne afundam pe zi ce trece intr-o negura primejdioasa; chiar daca economia si bancile nu o sa cada datorita geniului lui Isarescu, chiar daca vom avea crestere economica in continuare, chiar daca salariul mediu ajunge la 1.000 euro, totusi eu cred ca astazi, in romania NO, WE CAN’T este calea pe care o vom urma. Vom abandona fiecare vis, vom avea in continuare o clasa politica de toata jena, vom fi furati in continuare de ei si de trepadusii din jurul lor. Singura chestie care ne facea sa zambim era sportul; atunci cand eram peste puterile fotbalului, atunci cand o victorie la Roma ne facea sa ne gandim la o primavara europeana.

Din pacate ultimele saptamani ne-au aratat ca nu putem. Nu putem sa facem absolut nimic, chiar si cu infuzia de jucatori, ramanem neputinciosi; la fel de neputinciosi ca si CFR Cluj in fata lui Bordeaux sau Steaua din Ghencea in fata celor de la Lyon (unde 2-0 se transforma in 60 de minute in 3-5). vom aveam in continuare o gramada de echipe care vor dori sa joaca in CL sau UEFA Cup, dar din pacate toleranta aerului vestic in Romania dureaza doar 2 meciuri: tur si retur, eliminatorii.

Si neputinta poate fi generalizata: nu putem sa ne abtinem sa nu distrugem bunurile publice, nu putem sa ne mobilizam sa construim o autostrada, nu putem sa facem o strada “tzais” si apoi sa nu o spargem, pentru ca, de ex, Aquatim a uitat sa isi bage tzevile. Lucrarile de reparare (daca se poate numi peticirea asa) a drumurilor dureaza la noi de 30-60 de ori mai mult in romania decat in Germania. So, we can do those things better, faster, safer ?

NO, WE CAN’T

Tags: champions league, neputinta, Obama, Romania, sport, uefa