Atunci cand incerci sa urinezi contra vantului intotdeauna ajungi sa te uzi pe pantaloni. Dar, in fiecare basm exista o lume fantastica, in care legile naturii si gravitatiei se aplica preferential; cam ca si democratia in Romania. Intr-una din zile, poate ne vom trezi si in loc de alb-negru sau nuante de gri vom renunta la culoarea alba, si vom vedea realitatea asa cum este ea. Si vom lua acuarela si vom incepe sa pictam un alt tablou, care sa contina si culori, macar cele 6-7 de baza….

Poate …..se vor adeveri vorbele lui   Dan Tapalaga si Romania nu va mai fi doar o tara a intereselor meschine de partid, a mogulilor si comunistilor convertiti la democratie.

Poate nu vom muri avand speranta ca va fi mai bine. Poate vom vedea dincolo de minciuna, de blondele lui Dan Negru, de reprizele de plans ale lui Basescu sau de nevinovatia lui Mircea Sandu. Si poate ne vom pune sa facem ceva.

Poate …. e prea tarziu.

Tags: anticipate, basescu, criza, genocid constient, hotie, partide, Romania, vot

De vreo 3 saptamani panourile stradale din partea de nord a Timisoarei au cunoscut o noua fata: “Radu Lambrino, deputatul tau”. Total adevarat, din moment ce este in Parlamentul Romaniei si candideaza din nou pentru un fotoliu de deputat; dar, timp de 4 ani, de cand este deputat in afara de afacerea familiei sale cu publicitatea stradala, afacere care se pare ca merge destul de bine - asa se explica si (omni)prezenta lui pe panouri – jur ca nu am auzit de el pana acum; dar e deputatul meu. Wikipedia spune ca s-a nascut la Brasov si cam atat, articolul e un ciot. Tot de pe net aflu ca “deputatul meu” a avut cele mai putine initiative legislative luari de cuvant: 7, in 3 ani de activitate ( articolul respectiv e undeva in 07.2007)

Pana zilele trecute, nici nu stiam ca exista in Timisoara, dar nah, poate sunt eu mai neiesit prin societate. Azi, in drum spre o intalnire, vad panoul cu el la intersectia Lipovei / Ialomita si il intreb pe taximetrist daca stie cine este omu din poza (R. Lambrino); parca i-as fi dat salariul pe un an, asa i s-a luminat fata omului, care mi-a spus mandru “este vecinul meu”.

- Bine, e vecinul tau, da ce vrea de la Parlament ? il intreb, oarecum nedumerit.
- Pai, stii, tipul e deja in Parlament, acum candideaza la al doilea mandat! Daaa, cred ca e de Bucuresti acum, ca nu l-am prea vazut pe acasa.
- Eu nu l-am vazut nici la mall sau prin centru la terase si restaurante, doar prin afise. Iar daca e deputatul meu, atunci in astia 4 ani ….
- E un vecin super! imi taie conversatia incantat taximetristul. De cand stau in zona, nu am avut niciodata probleme cu el! E super om!
- Pai daca ati spus ca a fost plecat, incerc eu. Are cumva birou prin Timisoara ? ca sincer, cred ca a vorbit in parlament doar cand a depus juramantul, continui putin mai cu tupeu …
- Ah, pai nu stiu ….
- Si atunci ? ce vrea, maine vin alegerile si nici nu-l cunosc, dar vrea sa il votez. Inteleg, e un vecin super, dar …. n-am nevoie de un deputat care sa nu scoata un sunet pentru votul care o sa-l dau. Ca, sincer, decat sa votez pe cineva pe care nu cunosc, mai bine las cersetorii si betivii din birturi sa voteze pe banii partidelor si ma tirez din tara, ca si asa tara e plina de gropi si mizerie, continua “cetateanul responsabil” din mine. Dvs l-ati vota daca l-ati vedea doar in afis ?
- Eu votez cu PD-L, deci si cu el.
- Faceti dreapta aici va rog, ca am ajuns! Merci, o zi placuta , ii urez taximetristului platindu-i drumul.

M-am uitat pe listele de candidati de curios, sa vad daca stiu sau am auzit de cineva. I-am cautat pe internet, pe diverse medii si in afara de Nicolae Robu, rectorul Politehnicii si Maria Grappini, Pasmatex/ Victoria’s Secret toti candidatii sunt acolo. Anonimi! de ce sa-i scoatem din anonimat, pentru a merge in alt anonimat 4 ani de zile ?

Tags: deputat, parlament, Politica, senat, timis, vot

Incepand de astazi, economia americana a intrat in colaps, ca urmare a votului Congress-ului american de neacordare a ajutorului pentru sectorul financiar, conform planului Bush; partea a doua urmeaza miercuri, cand Senatul SUA va incerca sa intoarca votul dat de colegii congressmani, dar dupa cate se pare sansele sunt din ce in ce mai mici.

Aflati in plina campanie electrorala, atat republicanii cat si democratii americani au actionat precum politicienii, punand interesele politice inaintea intereselor populatiei, urmarea votului fiind acompaniata cu cea mai drastica cadere din istoria bursei de pe WallStreet inregistrata intr-o singura zi, 7%. Consecinta votului pozitiv era “pacalirea” sistemului bancar si financiar in speranta unei redresari economice, dar se pare ca politicienii americani vor sa se confrunte “up close and personal” cu tot ceea ce inseamna criza, tranzitie, depreciere samd; probabil ei n-au auzit inca de Silviu Brucan si de tranzitia eterna romaneasca, pentru ca altfel ar fi reactionat in consecinta.

Fara sa ma mai intreb ce inseamna criza americana pentru economia mondiala, in contextul cresterii economice inregistrate de china si india, care au aproape 2/3 din populatia globului, si pentru care pamantul, mancarea si apa potabila vor constitui o problema radicala in viitorul foarte apropiat, trebuie sa remarcam faptul ca Dambovita nu e departe de Washington, iar instinctul de conservare si prezervare al politicianului e acelasi peste tot – cu mica deosebire ca atentia publica si presiunea sociala poate actiona diferit in cazul celor doua specimene.

sa speram ca nu o sa fie asa de grav pe cat se arata printre randurile presei mondiale

Tags: bush, congress, Politica, usa, vot, washington